In asternuturile mele…

A cazut timpul peste toti,
un val de roua sclipitoare
incaruntindu-ne ca niste hoti
ce fura vremii iar mirare

Dar totusi, te-am zarit pe tocuri
Erai o lume-ncantatoare
in schimb aveai desprins pe-alocuri
parfum pierdut in asteptare.

Eu te-am privit. Tu m-ai privit
Si se ciocnira doua lumi;
In universul cel ivit
prea repede eram eu insumi.

E atat de tarziu

Se-aprind luminile pe strada
ca lampa unui batran felinar,
cu care dansam cateodata.
acum doar mai rar….

Peretii se inchid in lumea de-afara.
Nu pot sa le spun iar, sa dispara
vor doar sa vada daca mai stai,
Lorelai…

Vantul asculta la geam, poate
Prinde o soapta, o mangaiere
Dar e asa de tarziu in tacere,
e noapte…

pentru tine

Te-am vazut in sfarsit iubito
cu ochiul gol in fante de amor
cand ai fugit nesabuito
in valurile propriului meu dor

Te-am auzit cand ii sopteai
Unui amurg cu raze in suspans
Nebun de dragostea ce i-o purtai
V-ati aruncat in orizont in pasi de vals.

Si te-am simtit intr-un final iubito
Ca orbul care macina lumina
Dar care nu a auzit-o
cum eu te vad cand vantul te alina.

Tristeti tarzii

Tristeti ce molipsiti trecutul
si aruncati in umbra viitorul
de ce nu imi lasati macar prezentul
sa am de azi cui sa-i duc dorul…

Si lasa lumea sa se invarta in pace
Eu nu am ochi sa pierd dupa lumini opace
Eu nu am aripi mii, sa pot sa mi le pierd in zbor
Pe cele ce le port acum ,
nu am puterea sa le mai omor.

Stau singur si ma plimb printre alei desarte
Cand schimba altii soarele cu luna,
Si dintr-odata iar se face noapte…
si printre stele agatate-n crengi acuma
intreb un fir iarba daca nu-i totuna
sa mori cu inima zdrobita
sau sa te pierzi, batand incet, incet
dintr-o aripa

Mi te-am adus aminte

Ma omoara timpul cu zilele, iubito
si nu mai stiu ce sa fac
cand imi spune ca de astazi, iubito
orbii nu iti mai sunt pe plac.

Si spune-mi te rog, spune-mi iubito
striga la geam sau striga in foc
Arunca-ti iubirea inspre mine, iubito
Sau de azi nu te voi mai vedea deloc.

Acum sunt doar o umbra, iubito
A ceva ce-odat’ am fost
Si cate ganduri imi vin minte ,iubito
Si nimic din ele n-are vreun rost.

Pe cand eram nemuritor

Si am pierdut atatea vise
prin anii vesnici din trecut
crezand ca timpul n-are scrise
imagini si memorii triste.
Speram ca eu voi fi nemuritor,
credeam ca am puterea
eu,
sa vad, sa zbor
printre idei si lumi inchise.
Si timpul imi fugea zambind
si eu, ca un nebun fiind
nu m-am gandit sa il intrec,
sa il dobor,
doar l-am privit;
atunci eu nu puteam sa mor…

printre alte stele

Intreaba-le pe stele,
daca va fi sa mori,
cum iti va curge timpul
in lumea de apoi.
Vei merge printre ele
cu aceleasi vise reci,
sau iti vor da suspine
sa poti iar sa petreci,
o clipa, un destin?

Ramai ce-ai fost,
sau ce mai esti,
in clipa cand norocul piere
caci intre pietre de mormant
nu ai ce sfaturi a mai cere.

Invata sa ai timp
sa cerni din cand in cand trecutul;
in marea de povesti
acesta iti va fi scutul.

Sa ma astepti

Vei crede, incet, cu timpul
ca am uitat sa-ti spun
chiar eu, cuvantul
promis in vremuri
arse de trecut.
Ca intre alte maini si vorbe
ori morminte
eu n-as putea vreodata
sa-mi aduc aminte
ca tu ai existat in absolut.
sa nu mai spargi
de stanci abrupte sentimente
caci in acest intins camp disolut
e plin de vechi mistere evidente.

Scanteie alba,
in noaptea neagra,
simt ca te-as putea iubi
o luna intreaga.

Acesta e sfarsitul.

Nu te-am uitat
nu pot s-o fac..
dar simt ca parca ai plecat
ca pasari negre
spre alte zori
mult mai senine,
si apoi
ce mai conteaza ce-a ramas?
Cand ai in fata alt destin
decat ce-ai fi avut cu mine
nu pot decat sa ma inclin
si sa-ti urez
sa mergi cu bine.
Si la final tu..
sa tii minte
ca vei ramane fara altii,
nici ce ai fost si nici regrete
nici amintiri
ori sentimente…

Cum sa-ti spun te iubesc?

As vrea sa te aud,
sa te ating,
sa te arunc…
Dar tu nu vezi…
ca sunt aici, ca am ajuns
ca nu e mult..

privesc in urma strada goala
si vreau sa-ti mai revad
o data chipul ,
pierzandu-ma cu firea
uit de mirarea
ce mi-o poarta timpul.

Eu nu mai vad de azi
lumini ce-aprind tunele
si nici marfare goale
ce se-ntind..
nu au venit cu vreo minune
ci si-au adus
in zgomot de macaz
a lor desarticiune.